Încurbarea congenitală a penisului

Încurbarea congenitală a penisului este o afecţiune evidenţiată după naştere care constă în încurbarea penisului în timpul erecţiei. Încurbarea este de cele mai multe ori îndreptată ventral (în jos) şi poate fi severă (până sau peste 90 grade) facând contactul sexual dificil sau imposibil. Prevalenţa este cuprinsă între 4% şi 10%.

În funcţie de ţesuturile afectate din  structura  penisului, există două categorii de încurbări congenitale ale penisului:

• Încurbarea congenitală datorată exclusiv dezvoltării incomplete a unor porţiuni din albugineea corpilor cavernoşi
• Încurbarea congenitală datorată dezvoltării incompletă  a unui segment distal al uretrei şi/sau a porţiunii ventrale a ţesuturilor care  înconjoară  penisului (fascia Buck, fascia dartos şi piele).

În această categorie întră şi încurbarea din cadrul hipospadiasului în care meatul uretral (deschiderea uretrei la exterior) este situat între vârful penisului şi anus.

Cauze

Dezvoltarea penisului şi uretrei începe după 8 săptămâni de viaţă intrauterină sub influenţa testosteronului asupra tuberculului urogenital. Această influenţă este perturbată de factori interni şi externi necunoscuţi, rezultând dezvoltarea incompletă  a unor porţiuni din ţesuturile care alcătuiesc penisul.

Diagnostic

În încurbarile congenitale ale penisului datorate dezvoltării deficitare doar a corpilor cavernoşi, malformaţia trece de cele mai multe ori neobservată de către părinţi şi copii până la vârsta pubertaţii, când adolescentul devine conştient de anomalia legata de penisul lui şi solicită un consult medical. În cazul încurbărilor congenitale peniene în care sunt afectate uretra şi ţesuturile adiacente cu sau fară afectarea corpilor cavernoşi, cu sau fără hipospadias,  malformaţia este depistată în perioada copilăriei şi părinţii se prezintă cu băieţelul la medic.

Încurbarea este evidentă în timpul erecţiei , penisul fiind încurbat cel mai frecvent în jos, câteodată lateral  şi rareori dorsal când este de obicei combinată cu torsiune. Nu există probleme legate de erecţie. O încurbare mai mică de 15grade este frecventă şi nerelevantă clinic în contextul în care nu afecteată contactul sexual. La o încurbare mai mare de 30 grade pot apare dificultăţi în contactul  sexual pe lângă problemele legate de aspectul estetic al penisului.

Este necesar ca evaluarea penisului să fie făcută cu penisul în erecţie, ceea ce presupune ca la prezentare la consultaţie să exite fotografii cu penisul aflat în erecţie, din trei incidenţe: din lateral, de sus  şi din faţă.

Este foarte important să se evalueze  de la început ce structuri tisulare sunt implicate în producerea încurbării peniene: doar corpii cavernşi, corpii cavernoşi şi uretra împreună cu ţesuturile adiacente sau doar acestea din urmă.  Pentru aceasta se va face o evaluare a poziţiei meatului uretral (existenţa hipospadiasului) precum şi a gradului de dezvoltare a porţiunii distale a uretrei şi a ţesuturilor adiacente ( dartos şi tegument). În funcţie de această evaluare se va putea face o estimare a tehnicilor operatorii necesare îndreptării penisului urmând ca decizia finală să fie luată intraoperator.

Tratament

Singurul tratament al încurbării congenitale a penisului este cel chirurgical. Operaţia poate fi făcută la orice vârstă. Totuşi este de preferat să se facă cât mai devreme pentru a se evita sau reduce impactul psihologic.

Alegerea tehnicii chirurgicale folosite pentru îndreptarea corpilor cavernoşi (corporoplastie ) se face în funcţie de gradul de încurbare a penisului:

• Când încurbarea este sub 30 grade:

• tehnici care scurtează faţa convexă a curburii corpilor cavernoşi prin prin plicaturare simplă a albugineei (tehnica celor 16sau 24  puncte)  sau plicaturare după excizia unui fragment eliptic din albuginee (tehnica Nesbit) , 2 incizii transversale paralele în albuginee (tehnica Essed-Schroeder) sau o incizie longitudinală (tehnica Yachia).  Acestea produc o scurtare minimă a penisului dar au avantajul riscului aproape inexistet de a afecta erecţia.

• Când încurbarea este mai mare de 30 grade:

• tehnici care lungesc faţa concavă a curburii corpilor cavernoşi prin incizie transversală a albugineei şi inserarea unuei grefe ( fragment din  derm  de la pacient sau submucoasă din intestinul de porc) în spaţiul creat. Au avantajul de a menţine lungimea penisului dar poate exista un grad redus de afectare a erecţiei.
• tehnica de rulare dorsală a corpilor cavernoşi (tehnica Shaer). Nu scurtează penisul iar riscul unei disfuncţii erectile este extrem de scăzut.

Atunci când încurbarea se datorează şi dezvoltării deficitare a uretrei se impune ca după corporoplastie să se efectueze şi reconstruirea uretrei în porţiunea afectată ( uretroplastie ).

Încurbarea penisului datorată doar dezvoltării însufuciente a ţesuturilor adiacente uretrei şi corpilor cavernoşi, situaţie frecventă în formele distale de hipospadias, se rezolvă prin simpla decolare a acestor ţesuturi îninte de uretroplastie urmată de redistribuirea fasciei dartos şi a tegumentului penian dezvoltate normal.